Aceasta este calea – Un articol de Ad Schaerlaeckens

Sunt unele lucruri in viata aceasta pe care nu le suport. Sa astept, de exemplu. Urasc sa stau in blocat in trafic si sa astep sa intru la doctor. Nu suport oamenii care conduc atat de incet pe banda din stanga si nu suport dansurile. Numai Dumnezeu stie cate ore am petrecut in toaleta in timp ce la petreceri se dansa.

Un alt lucru pe care nu-l suport este cand unii columbofili ii induc in eroare pe alti, in special cand acei oameni nu sunt incepatori.

Credeti-ma, inducerea in eroare a columbofililor, cu intentie sau fara, se intampla destul de des.

NU ESTE CORECT

Multi oameni cred ca iti poti lua gandul de a deveni campion daca nu ai la dispozitie timp si bani din plin.

Unii sustin ca banii pot distruge sportul columbofil. Eu nu sunt de acord.

In cred ca poate fi in dezavantaj cand ai parte de multi bani.

– Oamenii cu bani sunt mai putin vigilenti cand cumpara porumbei.

– Oamenii cu bani tind sa aibe multe pasari. Ei nu selecteaza atat de strict.

Pe de-alta parte oamenii cu bani putini vor fi mult mai atenti cand vor cumpara porumbei. Acestia nu sunt amagiti de nume, linii de porumbei si pedigree.

Ei stiu ca doar trebuie sa fie putin mai destepti. Oamenii cu bani putini vor face o selectie mai stricta. Iar selectia are o importanta vitala in sportul columbofil.

Toti campionii sunt diferiti, dar au un singur lucru in comun: sunt niste selectioneri foarte stricti.

Acestia elimina porumbeii pe care altii ii pun la reproductie.

Ceea ce am vrut sa spun este ca nu trebuie sa ai multi bani pentru a avea porumbei buni. Si ca nu trebuie sa petreci multe ore in crescatorie zilnic pentru a avea succes.

B. S.

Intr-adevar, sportul columbofil nu este atat de dificil. Indraznesc sa spun, am concurat bine toata viata mea. In 2012 am castigat 14 premii, un record, in 2013 am devenit locul 1, campion la porumbei maturi in H v Brabant (numele federatiei).

Dar niciodata nu dat atentie unor lucruri ca si zborul al saptelea, pene patrate, picioare albe, pene din coada cu un steag alb si ideea mea despre semnul din ochi, ar trebui sa fie bine cunoscute. Nu stiu care ochi cu care ochi sa-i imperechez, pentru ca cunosc despre ochi atat cat cunosc despre muschi.

Cu toate acestea nu am avut un sezon prost in toti acesti ani, mai mult rareori am avut o cursa slaba.

Dar nu sunt cei mai mari campioni cei care sustin ca stiu putin despre porumbei?

In special incepatorii, nu ar trebui sa se lase pacaliti de tot ceea ce citesc si aud. Deoarece rezultatul poate fi ca ei acorda atentie unor lucruri care nu merita sa fie bagate in seama.

SIMPLU

Reproducand multi porumbei, concurand multi porumbei si eliminand multi porumbei este drumul care te va duce la succes.

Eliminara porumbeilor ar trebui sa se bazeze in principal pe rezultate si sanatate naturala. De porumbei de calitate ai nevoie!!! Ceea ce distinge porumbeii buni de porumbeii obisnuiti este orientarea (o busola buna), rezistenta, sanatatea naturala si dragostea pentru teritoriul sau. Aceste lucruri nu pot fi vazute in picioare albe, pana a saptea sau in ochii porumbelului.

Dar despre doparea porumbeilor?

Hmm. Eu un cred in doparea porumbeilor.

Mai mult, ce sens ar avea sa faci o pasare sa zboare mai repede daca este atat de proasta sa aleaga cea mai scurta ruta spre casa?

loftsboeckxF0055

Crescatoria din Boeckx, departe de a fi impunatoare, dar porumbeii din aceasta crescatorie au zburat foarte bine.

IN PRACTICA

Unii oameni care odata au concurat bine si dupa au devenit mediocrii stiu foarte bine la ce ma refer.

In zilele lor de glorie erau suspectati ca au secrete pana cand nu au mai avut porumbei de calitate.  Odata c u pierederea porumbeilor de calitate si-au pierdut si secretele.

Campioni ca si Eddy Janssen, Diels, Boeckx, Stickers Donckers si multi alti au devenit campioni chiar daca nu au cheltui bani pe porumbei. Iar campionii lor sunt in crescatorii mai putin impunatoare. Crescatoriile lui Janssen si Boeckx pot primii cu usurinta premiul pentru cele mai urate din Belgia. Si totusi porumbeii lor au concurat foarte bine din aceste crescatorii.

In ceea ce priveste acestea, povestea lui Eddy Janssens este interesanta.

In 2012 s-a saturat sa rada lumea de crescatoria lui urata. Facuse niste bani din vanzarea unor porumnbei si a decis sa construiasca o crescatorie noua.

Si inca ce mai crescatorie. Era de vis. Izolatia, ventilatia si asa mai departe erau facute strict dupa reguli. Columbofilii cu gurile larg deschise de uimire priveau la crescatoria ca din basm.

Vor fi oare rezultatele mai bune decat erau inainte?

A fost total opusul. In noua crescatorie porumbeii au refuzat sa faca performante!!!

EddyJanssensloftforsite

Vechea crescatorie a lui Eddy Jannsens era contruita contrar regulilor, dar s-a dovedit a fi buna.

CRESCATORIA

Crescatoria este foarte importanta pentru conditia porumbelului. Iar conditia porumbelului este foarte importanta sa zboare bine. S-au scris carti despre crescatorii. Crescatoriile ar trebuie sa fie bine izolate, ventilate si acoperisurile plate ar trebui evitate. Aceasta este teoria. Vechea crescatorie a lui Eddy Jannsens in care acesta a avut succes avea acoperisul plat. Columbofilii isi izoleaza cescatoriile pentru a avea diferente de temperatura cat mai mici intre noapte si zi.

Stickers Donckers, campionul de distante scurte, ar trebui sa rada de izolatie. Crescatoria sa este izolata ca si un tifon. Tinerii sai sunt pusi in voliere deschise. Si acestia zboara ca naiba.

FRATII

Am avut odata si eu un asa numit super si fratele sau de cuib. Nu puteam sa-I deosebesc unul de celalalt. Aceeasi culoare, aceeasi aripa, acelas corp si aceeasi parinti. Trebuia sa verific inele sa imi dau seama care era. Dar in curse se vedea diferenta. Cel super era super, iar fratele sau nu era bun de nimic.

“Daca fratele unui porumbel super nu zboara bine atunci acela este un bun reproducator” sustin unii.

Pe ce se bazeaza aceasta teorie?

“Ha”, ai putea sa crezi. Ar trebuie sa reproduci direct din super zburator!!!

Ar trebui sa  nu faci nimic.

Singurul lucru pe care ar trebui sa faci este sa te bazezi pe noroc. Iar norocul te poate ajuta putin. Formula este urmatoare, dupa cum am mai zis, reprodu multi, zboara multi si culege (elege)multi. Sau …elimina porumbeii slabi, vinde porumbeii buni si pastreaza porumbeii de calitate.

IN CONCLUZIE

Dar despre hranirea porumbeilor?

Ludo Claessens obisnuia sa spuna ca hranirea este cea mai putin importanta in sportul columbofil.

Deasemeni si Roodhooft spunea ca nu cunoaste nimic despre hranire.

Aceasta s-ar putea sa para ciudat dar… nici eu nu stiu.

Si totusi… am concurat foarte bine toata viata mea si la fel si Andre.

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

columbofil.com

Categories: articole | Lasă un comentariu

O alta abordare- Un articol de Ad.Schaerlaeckens

<div class="addthis_toolbox addthis_default_style " addthis:url='http://www.columbofil.com/o-alta-abordare-un-articol-de-ad-schaerlaeckens/' addthis:title='O alta abordare –  Un articol de Ad Schaerlaeckens '  ><a class="addthis_button_facebook_like" fb:like:layout="button_count"></a><a class="addthis_button_tweet"></a><a class="addthis_button_pinterest_pinit"></a><a class="addthis_counter addthis_pill_style"></a></div>O alta abordare Daca vorbesti cu medicii veterinari, vei fi atentionat de unii dintre ei in legatura cu  vestile alarmante despre tricomonoza. Tricomonoza nu este o chestiune de virusi si...<div class="addthis_toolbox addthis_default_style " addthis:url='http://www.columbofil.com/o-alta-abordare-un-articol-de-ad-schaerlaeckens/' addthis:title='O alta abordare –  Un articol de Ad Schaerlaeckens '  ><a class="addthis_button_facebook_like" fb:like:layout="button_count"></a><a class="addthis_button_tweet"></a><a class="addthis_button_pinterest_pinit"></a><a class="addthis_counter addthis_pill_style"></a></div>

O alta abordare

Daca vorbesti cu medicii veterinari, vei fi atentionat de unii dintre ei in legatura cu  vestile alarmante despre tricomonoza. Tricomonoza nu este o chestiune de virusi si bacterii ci este vorba de o unicelulara protozoare in forma de para. Ce poate fi atat de alarmant?

Unii gasesc acest lucru atat de greu si uneori chiar imposibil de eliminat acest parazit prin cresterea imunitatii porumbeilor. Problema poate exista pentru intreg lotul de porumbei sau doar individual. Acestia isi trateaza mereu porumbeii dar nu reusesc sa-si vindece porumbeii. Iar lucrul cel mai tragic este ca noi suntem cei care ar trebui sa fim acuzati. In trecut nu am avut aceasta problema si mai mult nu aveam nici medicamente, acest lucru ar trebui sa ne dea de gandit. Mai tarziu cand au aparut medicamentele lucrurile au mers tot mai rau. Tratam din nou si din nou; inainte de sezonul de reprosuctie, inainte de sezonul de concursuri, inainte de naparlire si cateodata prima si a doua zi dupa concurs. Facand aceste lucruri am redus imunitatea porumbeilor in mod dramatic.

SI ACUM ?

Ceea ce putem face acum in cazul in care avem probleme cu tricomonoza este sa dublam proportia de medicament dar acest lucru va duce inevitabil la probleme mult mai mari si pe termen lung. Pana acum acest parazit “rade” de orice medicament. Sfatul meu este sa faceti exact invers. Tratati doar cand este necesar. Eu insumi folosesc medicamente (ronidazol sau metronidazol), dar niciodata nu voi trata porumbeii care sunt intr-o forma buna. Anul 2000 a fost probabil cel mai bun sezon de zboruri cu porumbeii maturi. Intreg sezonul porumbeii au fost intr-o forma atat de buna incat nu am avut niciun motiv sa tratez porumbeii. Ceea cefac acum este sa tratez porumbei doar cand simt ca este nevoie. In cazul in care in zona ta nu locuieste niciun medic veterinar bun, te poti intreba pe tine insuti, la ce sa fii atent, sau care sunt simptomele.

Ei bine, hai sa incepem.

SIMPTOMELE

– Porumbeii sunt deprimate (busulite)

– Puii din cuib au gainatul apos cu un miros acru si devin tot mai slabi.

– Porumbeii sunt apatici, ciufuliti si chiar plictisiti.

– Au dificultati in a-si inchide ciocul si fac miscari de inghitire repetate.

– Nu au nicio dorinta sa se antreneze, mananca putin si beau multa apa, iar corpul nu se simte inchegat.

Dar…daca observi aceste simptome, de fapt este prea tarziu, deoarece s-a produs multa paguba deja.

Unii spun ca, campionii pot vedea azi daca un porumbel se va imbolnavi maine. Este mult adevar in acest lucru. Campionii sunt buni observatori, ei actioneaza la momentul potrivit cu medicamentul potrivit. Daca ma tem ca voi avea o problema in curand, eu nu astept pana apare problema. Ciocul este un mijloc util pentru a afla daca este posibil sa aveti probleme in curand. Daca deschizi ciocul si observi firisoare mici sau gri in spate acest lucru inseamna pericol si este timpul sa actionezi. Un gat rosu deasemeni este un motiv de alarmare.

Acum ai inteles ca primul lucru pe care il fac in cazul in care am dubii in privinta sanatatii porumbeilor mei este sa le deschid ciocul, exact cum va face si un medic veterinar. Un medic veterinar care se respecta va face acest lucru.

SELECTIA

Binenteles ca poti seletiona porumbeii si in functie de tricomonoza, ii vei elimina pe acei porumbei vulnerabil in fata bolii si ii vei pastra pe ceilalti. Acest lucru nu se face fara riscuri deoarece porumbei de calitate pot face tricomonoza la randul lor. Daca tricomonoza este un factor de selectie a porumbeilor vei ajunge in final sa ai o familie de porumbei cu greu vulnerabil in fata tricomonozei, dar ce rost are sa ai o familie de porumbei rezistenta la tricomonoza daca nu  are calitate sportiva?

Asadar selectia ar trebuie sa se bazeze atat pe rezultate cat si pe sanatate naturala, si mai putin pe semnul din ochi, pedigree sau alte prostii de genu.

INTERESANT

La inceputul anului 2008 am fost lider de grup la un seminar in Olanda. Campioni ca si Koopman si Verkerk si medicul veterinar belgian Schroeder faceau parte din grup, se subintelege ca locul era “tare”.

Unul dintre subiectele discutiei a fost Otetul (de mere), acesta gasindu-se in adapatorile columbofililor de mai bine de 10 ani. Initial nu am crezut in in otet, dar de cate ori vorbeam cu un medic veterinar (specializat in porumbei), acestia aveau o parere buna despre otet. Asadar am inceput sa le dau porumbeilor otet (de mere) in anul 2005, nu o data pe saptamana, deoarece este in zadar, ci cel putin 3 zile. Si ghiciti.

Din 2005 nu am fost nevoit sa tratez porumbei de tricomonoza. Unii din cei prezenti la seminar m-au privit  cu neincredere dar medicul veterinar nu a fost suprins in niciun fel.

Acesta a spus urmatoarele:

“Cand columbofilii ma rugau sa le verific porumbeii si cand ii gaseam fara tricomonoza, obisnuiam sa ii intreb daca folosesc otet  sau otet de mere?”

Majoritatea folosesc otet de mere, dar nu e nicio diferenta, atat doar ca pretul difera, a spus medicul veterinar.

DISTRACTIV

Columbofilii au inceput sa administreze otet in adapatori pentru a crea innintestine un climat in care, credeau ei ca bacteria E-Coli nu se dezvolta. Da se pare ca nu are niciu rezultat in acest sens. Campionul Peter van der Merwe a incercat si el otetul dar doar pentru un an. Niciodata nu a avut atatea probleme cu bacteria E – Coli (Adeno).Ciudat sau nu, tricomonoza nu a fost defel o problema in acel an.

Este tricomonoza o problema in crescatoria ta?

Trateaza-i in primul rand de tricomonoza si dupa incepe sa le dai otet!!!

Nu vei regreta acest lucru.

Eu insumi sunt un simplu crescator (columbofil) si nu esti obligat sa iei de buna tot ce spun eu. Dar este greu de crezut ca toti acei medici veterinari gresesc cand recomanda otetul!!!

Autor: Ad Schaerlaeckens

Traducere: Andrei Bondar

© columbofil.com

Categories: articole | Lasă un comentariu

Super porumbei de Vanzare

Pentru mai multe detalii accesati http://www.fermaenachevoiajori.wordpress.com sau: Clik AICI

DE VANZARE

Categories: articole | Lasă un comentariu

A aparut cartea – Sa ne mentinem porumbeii sanatosi cu ajutorul naturii –

Sa ne mentinem porumbeii sanatosi cu ajutorul naturii

Cartea se vinde la pretul de 25 lei

 

Cartea este destinata tuturor columbofililor preocupati de mentinerea sanatatii crescatoriei cat mai natural posibil. Acest volum,Alb-lucios-W1000-ST30_2 cuprinde 4 capitole de mare interes. In fiecare din aceste capitole, vom explica tot ce trebuie stiut despre modul de selectare si folosire a plantelor, cat si despre cele mai importante produse apicole, dar si despre produsele naturale existente in comert.

      In primul capitol, vom arata care sunt cele mai importante plante, modul lor de folosire, cat si cele mai bune combinatii ale acestora, pentru a transforma un simplu ceai intr-o bomba de energie si nu numai.

     In capitolul al doilea, vom explica cum sa facem singuri acasa, siropuri, tincturi, ceaiuri,uleiuri din diferite plante, ce ajuta atat la recuperarea porumbeilor, cat si la un surplus de energie oferit acestora, fara a mai investi bani in plus.

     In capitolul al treilea, va vom arata cum sa cresteti performantele porumbeilor, folosind doar produse naturale.

In ultimul capitol, vom vorbi despre cele mai importante cereale(seminte) din alimentatia porumbeilor. Tot in acest capitol, vom vorbi si despre unele amestecuri de seminte, in funtie de perioadele anului. In incheiere va vom arata si o schema de administrare  a produselor naturale ce o puteti folosi in orice perioada a anului.

     Cartea se prezinta in format electronic (CD) avand peste 90 de pagini. CD-ul va avea o carcasa de plastic cu coperta pe ambele parti. Pretul acestei carti este de numai 25 lei, transportul fiind suportat de catre cumparator.

Pentru mai multe detalii:  www.fermaenachevoiajori.wordpress.com 

     Telefon: 0755925153

Categories: articole | Lasă un comentariu

Curiozităţile columbicolturii

Curiozităţile columbicolturii

Un columbicultor atent va observa că în mod frecvent o pereche de porumbei procreează urmaşi asemănători cu părinţii. Sunt însă şi cazuri când se transmit la urmaşi caracterele numai a masculului, sau numai a femelei, în limbaj columbofil se spune că tatăl (sau mama) este mai puternic de sânge, căci puii seamănă cu el (ea). Acestui exemplar îi dăm denumirea de bun raseur, bun transmiţător de caractere. Columbofilii în general caută să-şi procure un asemenea bun raseur.

Când descendenţii seamănă cu ambii părinţi, acestui mod de transmitere a calităţilor se numeşte ereditate bilaterală, în situaţia când descendenţii seamănă numai cu unul dintre părinţi, o vom intitula ereditate unilaterală.

Bunul raseur pentru columbofili are o mare valoare, căci prin el se va putea obţine în cele mai frecvente cazuri campionii mult căutaţi şi apreciaţi de cei care participă în concursurile naţionale şi internaţionale.

In creşterea păsărilor şi tuturor animalelor, lucrurile nu se derulează în
mod frecvent de o manieră prea simplă, adică nu întotdeauna avem norocul de
a reproduce descendenţi de elită, care să moştenească perfect calităţile
părinţilor. Ne trezim că ne apar descendenţi nu seamănă cu părinţii.

Ei seamănă perfect cu bunicii, sau strămoşi foarte îndepărtaţi.

In cazul de mai sus ereditatea nu s-a derulat în mod continuu. Ea a mers cu câteva generaţii mai apropiate, sau chiar foarte îndepărtate, mai înapoi, apărând din nou în generaţia procreată de cei doi părinţi, în acest caz vom avea un atavism sau, cum se spune frecvent, întoarcerea generaţiei înapoi.

Din cele menţionate mai sus se desprinde faptul că un columbofil trebuie să fie şi un bun columbicultor. Acest lucru impune să urmărească, cu scrupulozitate, puii rezultaţi din cuplurile pe care le face primăvara. Trebuie să-i analizeze ca să vadă cu cine seamănă.

Se impune deci necesitatea ţinerii unei evidenţe, cu adnotările respective pentru noii născuţi şi desigur pedigreele nu trebuie să lipsească.

Am întâlnit, deseori, columbofili care nu au absolut nici o evidenţă pentru
porumbei. Ei se bazează numai pe memorie, care de multe ori ne poate juca
feste (adică nu ne mai reamintim culoarea penajului, a ochiului,performanţele la viteză, demi-fond, fond, suşa etc.).

Concluzii:

Columbicultura se poate face corect numai prin observări atente, consemnări precise a tot ceea ce apare nou la timpul respectiv, întrebuinţarea în reproducere a calităţilor deosebite ale bunilor raseuri şi ţinerea pedigreelor Ia porumbei.

 

Categories: articole | Lasă un comentariu

RASE CELEBRE

Rase celebre de porumbei călători ai marilor familii

– Sângele lor se află şi la porumbeii din România –

După foarte mulţi ani, columbofilii care posedă o rasă de porumbei, de exemplu Bricoux, Stichelbaut, Sion, Dordin etc. le apar între noii născuţi exemplare care se „aruncă” din punct de vedere fiziologic cu strămoşii lor foarte îndepărtaţi. Este un atavism de care mulţi ştiu, dar îl neglijează când apare, nefolosindu-l aşa cum trebuie în reproducţia coloniei sale. Totul este aplicabil dacă se cultivă o rasă pură.

Nu este necesar a ne întoarce până în timpul când au avut loc primele încrucişări. Voi spicui succint rasele celor mai redutabili crescători şi campioni din Anwers (Belgia).

Aceştia ne-au dat rase splendide de aceia au rămas celebri până în prezent, căci au fost premergătorii rasei belgiene, de unde s-a răspândit în toată Europa şi în alte continente.

In lumea columbofilă, numele crescătorilor care au devenit nemuritori sunt: Ulens, Wegge, Grooters, Hanssene, care au trăit la sfârşitul secolului trecut. Au urmat Bricoux, Duray, Delbar, Cattrysse, Janssen, Stichelbaut, Van Hee, Fabry etc (1900-2000)

Voi descrie câteva rase mai importante de porumbei şi voi începe cu primii menţionaţi mai sus.

Rasa ULENS

Aceşti porumbei erau argintii (gris) pătaţi, cu puncte roşii şi galbene, precum şi albaştri pur şi solzaţi.

Porumbeii arginti-gris aveau ochii albi, capul era puternic, penajul bogat. Penajul aripilor era fin şi lat. Pupila era mijlocie ca mărime, partea albă a irisului era intensă. Cercul al doilea al irisului era de un roz deschis. Erau şi porumbei cu ochiul oranj.

Porumbeii albaştri şi cei solzaţi aveau în toate cazurile ochii albi. Familia Ulens era înrudită cu rasa Wegge şi Van Schingen.

Rasa Wegge

La această familie renumită se deosebesc două feluri de sânge, foarte diferit.

Vendome era de cele mai multe ori de culoare albastră, având un punct negru pe aripa de deasupra benzii a doua, fiind colorat însă câteodată mai mult deschis decât întunecat solzat,

Familia celor roşii şi a celor galbeni se trăgeau în general de la Ulens şi Bekemans. In dezvoltarea porumbeilor belgieni nu se lasă despărţite aceste două familii, totuşi trebuie să atribuim Ulens-ilor partea cea mai însemnată. Porumbeii Vendome erau cu un piept lat şi plat. Linia curată semăna cu o bilă,fiind şi puternici, cu un cioc lung, cu picioare lungi        , capul puternic, dar forma şi circumferinţa potrivită.Genele lipseau la ochi aproape complet, iar ia cioc aveau caroncule foarte puţin dezvoltate, chiar şi la păsările bătrâne. Pupila era mijlocie ca mărime şi tendinţa de a se mări.

Partea întâi a irisului era formată de un cerc foarte puternic colorat în oranj, peste care urma un roşu foarte fin.

Penele erau late, penajul foarte bogat şi mătăsos. Familia aceasta era socotită cea mai bună din toată lumea şi nu va fi niciodată probabil întrecută de o alta. Ea era reprezentată prin porumbelul mare albastru de Anwers, care provenea din porumbelul excelent al farmacistului Scheroyk. Ei a rămas pînă la adânci bătrâneţe la Wegge, care nu-l lăsa inima să-l sacrifice. La o încrucişare a lui Vendome cu Grooters, o altă suşe cu răsunet mondial, de la care a prăsit şi Bricoux, a rezultat o linie de mare succes în concursuri şi era înrudită de sânge cu porumbelul cu guşa albă. Pupila se extindea foarte frumos spre a ocupa cea mai mare parte a ochiului şi lăsa la marginea sa exterioară o dungă de culoare oranj roşiatică.

Penajul era bogat, de o fineţe mătăsoasă. Coloritul făcea tranziţia de la un albastru curat, stropit cu negru, la catifea închisă soizată. Existau şi păsări cu solzi întunecaţi şi guşa albă. imediat ce dispărea coloritul albastru, se observa apărând o pată albă pe guşă, o aiuniţă albă lângă ochi sau pe guşă, cât şi o pană albă în aripă, sau pe coadă şi pene albe sub penele de avânt. Cei mai buni călători erau cei albaştri şi cei solzaţi clar, sau întunecaţi, care aveau o aluniţă albă lângă ochi, sau pe coadă.

Păsările albastre trădau, prin inelul oranj din iris, predominanţa rasei Vendome. Pe când solzaţii (guţii) ne arătau predominanţa lui Grooters, prin aceea că persista culoarea roşie în ochi.

Rezultatele excelente au dat încrucişările Vendome cu Hansenne în a cărui vene curgea sângele Bekemans. Ochiul arăta ca în urma unei picături de sânge, aveau şi culoarea aproape castanie şi un luciu metalic (după vârsta de 2 ani), ceea ce ne dovedeşte că era un porumbel excelent. Ei au fost adversarii temuţi în concursurile grele de la mari distanţe.

Wegge procurase porumbeii de la Henin. Porumbeii roşii şi galbeni erau descendenţi de la Ulens şi Bekemans, dintr-o femelă albastră cu ochii albi şi un mascul roşu solzat, cu ochii de culoare oranj închis, cumpărat de la o licitaţie a lui Bekemans. Acest roşu Bekemans a fost împerecheat cu fiicele lui pentru a se putea fixa însuşirile de orientare şi calităţile fizice la descendenţi. Din familia Beuf (Grooters) se trăgea şi familia „Thirionet”. Acestea sunt cele mai bune împerecheri ce s-au făcut în aceste familii nobile. Grooters a format o suşă puternică şi „mare”, care împreună cu cea a lui Wegge au stat la baza creşterii porumbeilor noştri din ţară, prin importul făcut în 1938 de maior Traian Niţescu, cu porumbeii cei mai renumiţi şi categorisiţi ca excelenţi, de la Dr. Bricoux, din Jolimont.

Rasa Grooters

El a luat un porumbe! din Anvers de la Delderenne, care avea porumbeii Ulens. Grooters ştia că pentru a te măsura cu alţi rivali trebuie să ai experienţă şi materia! genetic excepţional, în plus, luase exemplu de la Hansenne şi Wegge, care puneau mare preţ pe regenerarea sângelui prin încrucişări bine chibzuite. Pentru acest motiv a infuzat sângele porumbeilor celebri ai lui Ulens.

Ca formă exterioară, Grooters-ul se deosebea imediat prin lungimea gâtului şi forma rotundă a capului, dacă îşi avea originea din porumbeii Beuf.

La ei există un alb caracteristic sub gâtlej şi în jurul ochilor, de unde vine şi numele de gâtlejul alb.

Porumbeii Grooters se trag din două ramuri diferite: aceea a guşilor albe şi aceea a lui Beuf. Guşile albe erau de cele mai multe ori de culoare deschisă mată şi stropiţi cu alb. Urmaşii erau de statură mare, cu o culoare oranj a ochilor.

Porumbarul lui Grooters a fost format din porumbei care-şi aveau originea de la un amator din Minove, cu numele de Jacob, care la rându! lui poseda păsări de la cunoscutul Wander Linder, din Gent.

Au existat două porumbare ale lui Grooters. Porumbarul lui Octav Grooters din Bruxelles şi acela al lui Ernest Grooters, din Laecken. Octav Grooters poseda porumbarul strămoşesc al numelui său şi din el se trag Bekemans-Bruxelles, Bricoux-Jolimont, Ernest Grooters, Laecken şi alte porumbare foarte bune.

Şi Ernest Grooters nu era mai prejos, înainte de a locui la Laecken, Ernest Grooters poseda un porumbar comun cu fratele său Octav, care a excelat în toate concursurile vremurilor de atunci. Când a plecat la Laecken, i-a revenit o parte din porumbarul din Bruxelles, însă el ştia că pentru a întreţine un sânge bun este necesar să se aducă întăriri din când în când. Aceste întăriri el şi le procura de la Van Schingen din Anvers, care avea porumbei tot de la Ulens.

Majoritatea porumbarelor belgiene foarte bune derivau din rasa Ulens.

Ernest Grooters a fost cel mai puternic crescător cu mari succese. Prietenii care erau în relaţii bune cu Ernest Grooters primeau câteodată, adică destul de rar, pui masculi de ia el, iar femeie foarte rar.

Ernest Grooters s-a născut în 1831, în Namur şi a murit la 27 februarie 1885. Deşi a murit de peste un veac, şi astăzi se mai vorbeşte despre el, după cum se vorbeşte şi de porumbeii lui Bricoux, care are în sânge linia Grooters (în liniile Jules Cezar, Regele, Un grand as, Libourne (Cap frumos), Cleopatra, Juiieta, etc.) în ţările din apus, pentru a conserva o este nevoie de a întocmi un proiect al metodelor folosite pre   ştiinţifice, elaborat de către o instituţie în domeniul columbofil. La noi în ţară nu există astfel de instituţii, dar în Germania, Anglia, Belgia etc. există şi ele întocmesc la cerere contra unei bune remuneraţii astfel de proiecte.

Proiectul respectiv se întocmeşte pe o perioadă mai îndelungată , servindu-se de un Iot numeros de porumbei, operaţiunea fiind urmărită permanent din punct de vedere ştiinţific.

In ţările respective, columbofilii care doresc să menţină rasa pură a porumbeilor lor se folosesc de Institutele de Genetică ale Facultăţilor de Medicină Veterinară.

Programul preluat de calculatoare, folosindu-se de loturi mari de

porumbei (de exemplu 200-400), din diferite linii. Acest program costă enorm pentru buzunarul columbofililor noştri şi el depinde de mărimea şi complexitatea acestuia. De exemplu, un astfel de program în Germania costă circa 30,000 DM (aproximativ 15.000 Euro).

In aceasta situaţie, columbofilii se rezumă numai la operaţiunea simplă de împerechere şi înmulţire a porumbeilor. La fel procedează la noi şi crescătorii de alte animale şi păsări (câini, cai, păsări cântătoare etc.)

Columbofilii cu multă experienţă şi o cultură bogată columbofilă fac încercări de a conserva rasa pe care o creşte, prin tatonări, pe dibuite, dar ce fac nu sunt siguri de rezultatele favorabile şi peste câţiva ani se resimte negativ munca ce a depus-o, pe când calculatorul nu se înşeală şi furnizează ceea ce este esenţial pentru conservarea rasei şi cu ajutorul său se conservă sigur rasa.

Aşa s-a distrus şi rasa porumbeilor Mohr şi tot aşa se vor stinge probabil şi alte rase de păsări şi animale, dacă nu ne vom folosi cât mai repede îndrumările profesorilor geneticieni, specializaţi în acest scop. Ei ne vor îndruma în domeniu de echilibru hormonal al porumbeilor împerecheaţi şi menţinerea rasei pure pe care o posedăm şi astfel vom putea salva de ia distrugere rasa respectivă. Sunt însă necesari şi mulţi bani şi lot mare de porumbei, aşa după cum am menţionat mai sus.

Cu puţin efort din partea specialiştilor de la Facultatea de Medicină Veterinară se pot întocmi şi la noi astfel de proiecte genetice .

Porumbeii Stichelbaut

Niciodată o rasă de porumbei nu s-a aflat pronunţată de columbofili mai mult şi să se găsească pe primul plan, ca rasa Stichelbaut. După moartea lui Alois Stichelbaut, care pusese piatra de temelie a acestei rase, foarte mulţi campioni belgieni şi străini au avut rezultate minunate cu această rasă, în special când se înapoiau de la 500 -1000 km.

Menţionăm câteva celebrităţi care au ajuns în vârful piramidei în columbofilia belgiană cu această rasă de porumbei: Marcel Descamp-Van Hasten, Gerard şi Michel Vanhee, Roger Vereeke, Leopold Bostyn, Marcel Desmet, fraţii La Beeuw, Pierre Dordin în Franţa, Germain Imbrecht (Belgia) etc. Lista de mai sus desigur că este incompletă, va fi însă mai uşor de înţeles dacă vom lua în considerare că porumbeii lui Stichelbaut s-au răspândit foarte repede pe tot globul. Desigur că rasa pură ţinută în anumite porumbare se poate număra pe degetele de la o mână. Practic, este imposibil să menţionăm o listă completă cu porumbarele care au avut mari succese prin infuzarea cu Stichelbaut.

Porumbeii lui Stichelbaut s-au vândut în anul 1946 pe o sumă fantastică! Cele mai mari succese Stichelbaut le-a avut în perioada 1930-1940 şi deşi avea în concursuri crescători faimoşi ca Dr. Bricoux, Caramin, Van Der Espt, Devriendt, Tremery, care jucau la văduvie, el de multe ori, prin metoda sa „la natural şi văduvie” reuşea să învingă câteodată aceşti campioni.

Stichelbaut niciodată nu se afla pe prim-plan, cum erau Bricoux, Paul Sion, Caramin, Bostyn şi alţii. Situaţia sa socială făcea ca el să se evidenţieze numai în clubul său, dar participa la concursurile de fond şi obţinea premii de vârf.

Stichelbaut nu avea porumbei mulţi şi deci juca cu puţini porumbei, în 1938 şi 1939, în şase ocazii a câştigat toate premiile incluzând 100 de franci, care pe vremea aceea era pariul maxim.

Porumbelul său 3117434-36 „De Opgeblazen” („Explozie” sau „Umflatul” s-a înapoiat din cursa de la Tours umflat şi a trebuit să-l înţepe cu împunsături de ac ca să se desumfle) a fost vândut pentru fantastica sumă de 42.600 franci lui Maurice Van Theusche. Acest porumbel a zburat în concursurile de fond în 1938 şi 1939, câştigând mai mult de 25.000 franci ca premii, un record excepţional pentru acele vremuri. A câştigat 10 premii în 10 angajări de la Angouleme, în 7 concursuri în primii zece.

Acest porumbel din toate cursele se întorcea umflat, dar cu rezultate remarcabile. La Angouleme a luat premiile 1, 2, 3, 4, 6, 10, 20, 25 şi merita să fie ajutat să se desumfle după aşa rezultate.

Pol Bostyn care avea după război mulţi porumbei Stichelbaut şi ajunsese faimoasa vedetă columbofilă cu aceşti porumbei, la o licitaţie în iarna 1945 a realizat 92.000 franci.

Stichelbaut, în 27 ianuarie 1947, a vândut 15 masculi şi 11 femele şi a oprit după vânzare numai patru porumbei. A realizat 145.000 franci, o sumă enormă.

Culorile porumbeilor Stichelbaut erau negre cu reflexe de bronz pe aripi, negru solzat, albaştri, fumurii, guţi pe albastru. Cele patru păsări reţinute au fost vândute după moartea lui Stichelbaut. în România s-au adus direct de la Descamp Van Hasten, care îi procurase de la Stichelbaut (Schneider Emeric din Timişoara a importat această rasă).

Baza suşei: Derumeax, Vincent Marien, Legase Bondel, Declerc.

Porumbeii Delbar

Porumbeii lui Maurice Delbar, din Ronse, Belgia s-au remarcat totdeauna la concursurile de fond. Porumbeii lui au fost solicitaţi pretutindeni şi au ajuns în Anglia, Olanda, Africa şi la noi, în România, precum şi în alte multe ţări.

Şi tatăl său a fost crescător de porumbei, fiind foarte pasionat. Perechea sa renumită a fost Wittepen (cumpărată de la Portois, din localitatea Ronse, care avea pereche porumbiţa Princesin). Descendenţii acestei perechi au fost foarte buni.

Altă pereche a fost Goode Uweker, descendentă din prima pereche, împerecheată cu un mascul cumpărat de la un anume Depreter, care avea porumbei de la Wegge. Din perechea aceasta a descins faimoasa sa Kleine Helîe, Golden Brauwen, cu care a reputat nenumărate premii foarte valoroase din punct de vedere pecuniar şi în special descendentul lui Golden Brauwen, renumitul „Balon”. Din acesta şi fraţii lui s-a format crescătoria sa renumită, căci ulterior faimosul „Balon” 4134806-58 şi fiul său 4164032 şi urmaşii au avut succese remarcabile.

Descendenţii acestora au fost importaţi şi în România şi s-au răspândit peste tot, în toate oraşele. Şi eu păstrez această linie deoarece au dat foarte bune rezultate şi în plus au un aspect agreabil şi o musculatură dezvoltată, în România au importat porumbei de Delbar ing. C.Creţulescu – 9 exemplare (2 bucăţi în 1968, 4 bucăţi în 1969 şi 3 exemplare în 1970). De asemenea, mulţi alţi pasionaţi din alte localităţi.

Porumbeii Delbar au o reputaţie mondială

Baza_susei: Wegge, Dr. Bricoux, Van Bruaene, Charles Van Der Espt, Vardje Rasson.

Porumbeii Fabry

Numele lui Georges Fabry este cunoscut oriunde în lumea columbofilă, iar porumbeii lui au avut succes în SUA, Canada, Japonia, Australia, Africa de Sud, Marea Britanie, în toată Europa de vest şi în România, Ungaria, Polonia etc.

    In Belgia, Georges Fabry n-a fost numai un campion al columbofililor, ci                ”

şi un stâlp de bază în acest sport.

Oricine   vorbeşte   despre   porumbei   în   Belgia,   nu   poate   să   nu-i                  ,

amintească numele. Georges Fabry era farmacist şi a introdus porumbei
Hansenne, care la vremea sa era unul dintre cei mai buni. Cu aceşti porumbei de la Hansenne, Georges Fabry a obţinut mari succese până în 1924, când a introdus o femelă Baclene-Henin, cu care a obţinut un roşu       „BonRouge”,cel mai bun porumbel din provincia Liege până în anul 1927. Apoi a introdus patruTpăsări tinere de la Haveniîh, din care a obţinut pe „Heroina”, sosită cu aproape  oră înaintea celui de-al doilea clasat. De asemenea, el a introdus câţiva porumbeii de la Dr. Bricoux şi câţiva de la Duray (care erau tot Bricoux), apoi a introdus o femelă, în 1951, de la Van Bruaene şi una de la De Scheemacker. In anul 1958 a cumpărat şase păsări de la L.ColIaer din Louvain.

El a câştigat multe premii şi avea o frumoasă clădire pentru porumbei. Trei mari încăperi ocupau primul etaj al locuinţei sale. încăperea din partea stângă era destinată tineretului, în jur de 100 de porumbei, în centru, în încăperea nr. 2, erau zburătorii de concursuri, care avea 24 de boxe pentru porumbei de peste doi ani. A treia încăpere, cea din dreapta, avea 26 de loje şi era destinată tinerilor, în spatele clădirilor mai avea o crescătorie de 20 de perechi.

Georges Fabry a folosit metoda văduviei şi a participat la concursurile naţionale ale provinciei Liege, acolo unde competiţia este acerbă, dar printr-o selecţie extrem de dură, a reuşit să obţină premii de frunte. Porumbeii săi sunt de talie mijlocie.

El nu agrea ideea creşterii porumbeilor în consangvinitate şi din această cauză în fiecare an introducea 1-2 păsări pentru infuzie şi încrucişări.

Georges Fabry a avut patru fii, dintre care doi au fost crescători de porumbei. Cel mai mic, Georges Fabry Jr. a fost medic veterinar. El a zburat porumbeii în oraşul Liege, în colaborare cu socrul său, dr. Nelis, sub numele de Nelis-Fabry.

Victor Fabry este mai bine cunoscut la Londra pentru vizitele sale. El locuia în casa părintească cu tatăl său şi împreună aveau grijă de crescătorie şi afacerile cu produse farmaceutice pentru porumbei. Victor Fabry a învăţat foarte multe de la tatăl său, dar a studiat şi singur, motiv pentru care a fost recunoscut ca o autoritate în acest domeniu,

Georges Fabry tatăl, şi Victor Fabry, fiul, au fost priviţi de-alungul anilor nu numai ca adevăraţi gentlemeni, dar şi ca unii dintre cei mai importanţi crescători de porumbei călători din Belgia, primind vizita a foarte multe persoane interesate de a cumpăra porumbei de la ei, fiind în acelaşi timp mult admiraţi şi respectaţi.

Victor Fabry a avut patru campioni foarte buni: „Spartacus” 1007217-67, fiul lui „Fangio”, „Apollo” 1004332-73 – premiul l la Limoges (625 km), „Pietineur” 6213055-73 – premiul l Nat. Bourges din 17.058 concurenţi, sosit cu 5 minute avans, câştigând un autoturism, „D’Artagnan” 1002020-72 – premiul l la Souterraine (575 km) etc.

Şi în România porumbeii săi au făcut minuni în concursuri, ei fiind importaţi de mulţi crescători pasionaţi (C.Vâlcu, C.Creţulescu etc.)

Baza susei: Hansenne, Wegge-Collin, Vandevelde, Dr. Bricoux, Baclene, Duray, Havenith, De Sommer, Van Bruaene, Collaer din Louvain

 

Categories: articole | Lasă un comentariu

Locul 1 Judetean Maraton Tineret

Locul 1 Judetean Maraton Tineret

0483022-11 VS101 / Pana Ionel

Concurs     Data                    Distanta       Lansati           LOC       PUNCTAJ
1.Rozan1    6.06.2012       831763         4595               9            1.96
2.Rozan 2 27.07.2012     826484            561               9          16.04

Categories: articole | 2 comentarii

O noua etapa de antrenament

Astazi s-a discutat despre  organizarea a unei etape de  antrenament la Vicovu de  Sus pe data de  21.05.2010  din discutiile purtate cu  colegii  columbofili la noi la    Vaslui in proportie de 90%  au fost de acord.Nea Viorel  a vorbit cu cei de la Barlad si  l-ea propus ca si ei sa  participe  dar  nu  au  fost  deacord  asa ca fiecare  dintre noi daca vor sa mai faca o etapa intermediara sa o faca pe cont propriu si la distanta care isi permite.

Categories: articole | Lasă un comentariu

Sedinta columbofila

Astazi la „Stana Costesti” a avut loc sedinta la care au participat reprezentatii celor 3 cluburi unde s-a prezentat bilantul pe anul 2009 si cheltuielile care s-au facut anul acesta .

Categories: articole | Lasă un comentariu

Tratamente

BOLILE PORUMBEILOR SI MANIFESTARILE LOR:
1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta
-slabesc sin nu mananca cu pofta
– dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii de vin mai vioi
2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor
-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta
– la femele, se produce intarzierea ouatului
3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos
-puii din cuib cer mancare tot timpul
-porumbeii bolnavi slabesc
– pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
4) MICOPLASMOZA – in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)
– gainat moale apatos
5) SALMONELOZA – gainat verde
– articulatiile incheieturilor se pot unfla si de aici apare schiopatatul
-pofta redusa de zbor
-lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
ATENTIE!!!
Sa nu se confunde gainatul verde de la excesul de porumb din ratia zilnica cu cel al salmonelozei
6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) – porumbeii virusati sucesc gatul
-diaree excesiva (gainat apatos)
7) DIFTERO-VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari
– aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele
Cam astea ar fii principalele boli ale porumbeilor
PRINCIALELE MEDICAMENTE CARE SE FOLOSESC IN TRATAREA BOLILOR PORUMBEILOR:
1) VIERMI INTESTINALI – ASCACID (comprimate)- se da cate 1comprimat / porumbel
– SINGAL (comprimate)- 1 comprimat/ porumbel
– ROMBENDAZOL (comprimate) – 1 comprimat / porumbel (acest medicament afecteaza penajul porumbeilor)
ADMINISTRARE:
Se dau 2 zile la rand dupa care se reia cu 1 zii la intervalul de timp de 10 zile dupa primul tratament
2) COCCIDIOZA – COCCISTOP (buvabil) – 1 ml / 1 l de apa
– SULFACOCCIDIN ( buvabil) -1 ml / 1 l apa
– SULFACOCCIROM (buvabil ) – 1 ml / 1 l apa
– SULFACOCCIDIN ( comprimate ) 1 comprimat / 1 porumbel
ATENTIE!!
Acest tratament se asociaza cu VITAMINA K3 – se pune 1 ml / 1 l apa = are rol antihemoragic
ADMINISTRARE:
Se dau 3 zile la rand o pauza de 2 zile si iarasi 3 zile
3) TRICOMONOZA – FLAGELSTOP (buvabil) -1 plic (50g) / 2,5 l apa
-ENTEROGUARD (comprimate) – 1 sfert de comprimat / porumbel
– COLUMBOVIOFORT (comprimate) – 1 comprimat / porumbel
– FLAGYL uman (buvabil) – 7 ml / 1 l apa
ADMINISTRARE:
Se dau 5 zile la rand.
4) SALMONELOZA, MICOPLASMOZA – DOXI-H pulbere (buvabil) – 1 g / 1 l apa
– ENROFLOXAROM (buvabil) – 0,5 ml / 1 l apa
– ENROFLOXACINA (buvabil) – 0,5 ml / 1 l apa
ADMINISTRARE:
Se dau 5 zile la rand.
5) PARAMIXOVIROZA – ESTE BOALA NETRATABILA
Pentru a proteja porumbeii de aceasta boala in lunile ianuarie – febroarie se face un vaccin subcutanat .
VACCIN – COLUMBOVAC (vaccin romanesc) – cu perioada de protejare de 6 luni . – se face in ceafa, subcutanat ,
0,25ml / porumbel
– PARAMIXO NOBILIS ( vaccin olandez) -cu perioada de protejare de 1 an – se face in ceafa, subcutanat,
0,25 ml / porumbel
ATENTIE!!
Inaintea administrarii vaccinului, porumbeii trebuie sa prezinte o stare de sanatate perfecta pentru a putea face receptia
cu vaccinul (a putea devenii imuni la boala).
Dupa administrarea vaccinului se pune in apa 1 aspirina / 2 l apa pentru a evita eventualii noduli care se pot forma la
Locul vaccinarii.
6) DIFTERO-VARIOLA – in cele mai multe cazuri se formeaza pe fond de slabire ( zboruri, perioada dupa boala,
avitaminoze)
VACCIN – COLUMBO DIV ( vaccin romanesc) – cu perioada de protejare de 6 luni – acest vaccin se face prin
tamponare ( se zmulg 5-6 fulgi din pulpa piciorului, iar cu o bucata de vata se tamponeaza vaccinul In locul din care sau zmuls fulgii, daca locul se inroseste inseamna ca vaccinul a devenit receptiv, porumbelul a devenit imun la boala )
– LA SOTA (vaccin romanesc) – cu perioada de 6 luni . Administrare ( vezi instructiunile vaccinului precedent).

OBSERVATIE:

Intre fiecare tratament se lasa o pauza de 6-7 zile , apa limpede in care porumbeii primesc 1-2 zile de vitamine

Cele mai indicate vitamine ar fii AD3E ( SE PUNE 1 ML / 1 L APA)

Categories: boli si tratemente | Lasă un comentariu

Creează gratuit un sit web sau un blog la WordPress.com.