COLUMBOCULTURA

COLUMBOCULTURA

Aceasta este ştiinţa creşterii porumbeilor. Ea cuprinde cunoaşterea acestor gingaşe păsări din punct de vedere a! nevoilor lor şi diferitele forme de a reuşi să-i conservăm. De aici se desprinde necesitatea de a le observa totdeauna starea de sănătate, modul de împerechere pentru protejarea rasei, penajul şi năpârlirea. Toate acestea, alături de o alimentaţie corectă duce la asigurarea succesului în concursuri şi deci efectuarea unei columbiculturi corecte.

Porumbeii noştri călători fac un sport de performanţă. Ei trebuie să zboare de cele mai multe ori săptămână de săptămână şi să parcurgă distanţe mari, chiar de 800-1000 Km într-o zi. Zborul respectiv trebuie să-l facă chiar pe timp nefavorabil (caniculă, vânt puternic rece, ploaie) ca să ajungă la crescătorie. După unele etape sunt situaţii când îi observăm că sunt trişti, nu se hrănesc corespunzător, slăbesc şi suntem nevoiţi să-i retragem din concursuri. Manifestând o indispoziţie pe care le-o citim în aspectul fizic, începem să-i supraveghem mai îndeaproape. Vom constata că şi fecalele lor sunt anormale. Acest din urmă indiciu ne dă cel mai mult de gândit, deoarece fecalele produc răul care trebuie curmat de urgenţă. Această abundenţă de apă în fecale trebuie combătută şi să restabilim o stare perfectă a sănătăţii pentru concursurile ce se derulează în continuare. Trebuie să ţinem cont că într-un organism normal o mare parte din apa absorbită pe cioc trece prin intestin şi în sânge în acelaşi timp cu principii nutritivi produşi de digerarea grăunţelor, în sânge este absorbită apa necesară, dar dacă este o cantitate prea mare, ea este eliminată prin rinichi. Lipsa de apă creează setea. Porumbelul cu o stare rea a organismului bea apă multă. Dacă intervine o cauză oarecare se diminuează puterea de absorbţie intestinală de apă; aceasta va rămâne în fecale (găinaţ) care va fi eliminată. Cum sângele nu va primi destulă apă, porumbelul se va deshidrata, deci va slăbi şi va avea în plus o sete intensă. De asemenea, şi foamea va fi atunci mai accentuată, pentru că principii nutritivi nu traversează bine prin pereţii intestinali.

Când dăm la porumbei o hrană fără sare (hrană minerală), sau când este vorba de o tricomonoză care produce o infiamaţie a gâtului, esofagului, guşei, apa în exces traversează intestinul fără dificultate; se găseşte deci în exces în sânge şi este respinsă de rinichi. Ea este proiectată, ca atare, spre cioacă. Fecalele vor fi sub formă de mic găinaţ dur, în mijlocul unei băltoace de apă (deci fecale apoase). De asemenea, tricomonoză contractată de la partenerii bolnavi de concursuri provoacă o secreţie anormală de bilă. Fecalele vor avea culoarea verde ca sticla. Această culoare se întâlneşte şi în cazul viermilor capilari şi Ia salmoneloză. Dacă este vorba de viermi capilari, aceştia rănesc intestinul şi vor produce fecale cu o mucoasă cleioasă, lipicioasă, cu mici bule (băşici de gaz).

Fecalele la viermii ascarîzi (rotunzi, albi sidefaţi, ca acele) sunt în general de culoare bej-castanii-deschis. Pe lângă aceste simptome care modifică fecalele, în anumite boli mai apar şi alte semne care ne conduc la un diagnostic precis şi ca urmare va trebui să administrăm medicamentele necesare pentru a restabili sănătatea cursieriior noştri.

De exemplu, la tricomonoză vor apare în gât mucozităţi, puncte albe pe cerul gurii (palatinul), abcese ale gurii, ale ficatului, pancreasului, al buricului (la puii din cuib buricul este tare). Dar boala care ne scoate din competiţii porumbeii şi ne dă multă durere de cap în tratament este salmoneloza, cu accidentele articular („răul de aripi” – şchiopătarea), sau forma nervoasă, care dă paralizii şi torîicole precum şi forma genitală, cu ouat dificil sau sterilitate. Cea mai neplăcută formă a salmonelozei rămâne însă cea septicemică, care produce mortalitatea puiului în ou – către ziua a 14-a de clocire a ouălelor. Ele devin negre. Găsim chiar porumbei maturi morţi, fără o indispoziţie aparent vizibilă în zilele de dinainte de a muri. Deci se produce o moarte subită, care ne produce o mare supărare. Dacă porumbeii au contactat o coccidioză, se va observa o siăbîre rapidă a puilor din cuib către ziua a zecea, iar părinţi slăbesc şi ei, fapt care la concursuri nu pot aduce premii.

Viermii capilari pe lângă o slăbire accentuată a păsărilor produc în plus sterilitatea masculului sau femelei, şi chiar a ambilor părinţi.

Deşi ochiul columbofilului urmăreşte cu multă atenţie şi în permanenţă fecalele cursieriior, totuşi se impune ca diagnosticul să fie stabilit printr-o analiză de laborator. Atunci tratamentul va fi adecvat şi însănătoşirea sigură, deoarece s-a văzut mai sus ce rele ne pot produce aceste boli contactate din boxelejn care sunt transportaţi porumbeii de la cluburi la locurile de lansare.

în concluzie, se impune un control riguros asupra sănătăţii porumbeilor chiar la îmbarcare în maşina de transport şi în cuştile cluburilor columbofile. Numai printr-o observare atentă asupra celor de mai sus arătate, vom fi siguri că facem o columbicultură bună.

Categorii: articole | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: