Curiozităţile columbicolturii

Curiozităţile columbicolturii

Un columbicultor atent va observa că în mod frecvent o pereche de porumbei procreează urmaşi asemănători cu părinţii. Sunt însă şi cazuri când se transmit la urmaşi caracterele numai a masculului, sau numai a femelei, în limbaj columbofil se spune că tatăl (sau mama) este mai puternic de sânge, căci puii seamănă cu el (ea). Acestui exemplar îi dăm denumirea de bun raseur, bun transmiţător de caractere. Columbofilii în general caută să-şi procure un asemenea bun raseur.

Când descendenţii seamănă cu ambii părinţi, acestui mod de transmitere a calităţilor se numeşte ereditate bilaterală, în situaţia când descendenţii seamănă numai cu unul dintre părinţi, o vom intitula ereditate unilaterală.

Bunul raseur pentru columbofili are o mare valoare, căci prin el se va putea obţine în cele mai frecvente cazuri campionii mult căutaţi şi apreciaţi de cei care participă în concursurile naţionale şi internaţionale.

In creşterea păsărilor şi tuturor animalelor, lucrurile nu se derulează în
mod frecvent de o manieră prea simplă, adică nu întotdeauna avem norocul de
a reproduce descendenţi de elită, care să moştenească perfect calităţile
părinţilor. Ne trezim că ne apar descendenţi nu seamănă cu părinţii.

Ei seamănă perfect cu bunicii, sau strămoşi foarte îndepărtaţi.

In cazul de mai sus ereditatea nu s-a derulat în mod continuu. Ea a mers cu câteva generaţii mai apropiate, sau chiar foarte îndepărtate, mai înapoi, apărând din nou în generaţia procreată de cei doi părinţi, în acest caz vom avea un atavism sau, cum se spune frecvent, întoarcerea generaţiei înapoi.

Din cele menţionate mai sus se desprinde faptul că un columbofil trebuie să fie şi un bun columbicultor. Acest lucru impune să urmărească, cu scrupulozitate, puii rezultaţi din cuplurile pe care le face primăvara. Trebuie să-i analizeze ca să vadă cu cine seamănă.

Se impune deci necesitatea ţinerii unei evidenţe, cu adnotările respective pentru noii născuţi şi desigur pedigreele nu trebuie să lipsească.

Am întâlnit, deseori, columbofili care nu au absolut nici o evidenţă pentru
porumbei. Ei se bazează numai pe memorie, care de multe ori ne poate juca
feste (adică nu ne mai reamintim culoarea penajului, a ochiului,performanţele la viteză, demi-fond, fond, suşa etc.).

Concluzii:

Columbicultura se poate face corect numai prin observări atente, consemnări precise a tot ceea ce apare nou la timpul respectiv, întrebuinţarea în reproducere a calităţilor deosebite ale bunilor raseuri şi ţinerea pedigreelor Ia porumbei.

 

Categorii: articole | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: